In alte capitale europene, transportul feroviar urban şi suburban a constituit soluţia pentru descongestionarea traficului auto şi pentru o deplasare rapidă între punctele îndepăr tate ale oraşului respectiv. La Londra sute de trenuri circulă zilnic, în interiorul oraşului, pe reţeaua National Rail sau pe Overground (la suprafaţă), iar la Paris există Reseau Express Răgional (RER), o reţea de trenuri care traversează oraşul prin subteran şi iese la supra faţă în suburbii. Bucureştiul are şi el o reţea de căi ferate, din care majoritatea sunt într-o avansată stare de degradare. în loc să reabiliteze această reţea, pentru ca ea să fie folosită pentru transportul urban în condiţiile în care traficul a devenit de coşmar, primarul Gabriela Firea a anunţat recent că vrea să demonteze şinele şi să facă pe acolo străzi.
Ideea utilizării reţelei funcţiona le de căi ferate a Bucureştiului pentru transportul urban şi preorăşenesc este vehiculată de zece ani de mai mulţi miniştri ai Transporturilor, dar nu s-a făcut nimic concret. Ar fi urmat să fie introduse trenuri de călători între Gara Progresu şi Gara de Nord, trecând pe la Măgurele, şi între Gara de Nord şi Pante- limon, adică pe linia Trenului de Dragon. Ar fi trebuit, în plus, construite mai multe peroane pe traseu, inclusiv la bariera de la Petricani, pentru a prelua corporatiştii din Pipera.
Cum însă nu sunt decât două perechi de trenuri pe zi, la ore nepotrivite, iar biletul costă 4,40 lei (cam scump în condiţiile în care RATB ţine de zece ani tariful blocat la 1,3 lei, cel mai mic din ţară), modul de transport feroviar nu e deloc atractiv.
